Uraniul

Principalul mineral de uranium este pehblenda, cu formula aproximativa U3O8, care contine insa intotdeauna oxizi de fier, plumb, toriu, radiu si lanthanide. Cleveita este o varietate de pehblenda, cu un continut mare de toriu si lanthanide.
Pentru obtinerea uraniului metalic, pehblenda se dizolva in acid azoti, obtinandu-se azotatul de uranil, UO2(NO3)2, care se transforma prin calcinare, in trioxide de uraniun, UO3.
Prin reducerea acestui oxid cu carbune in cuptorul electric s-a obtinut prima oara uraniu metalic (MOISSAN*,1883), dar acesta era impurificat cu carbura de uraniu. Uraniu pur, pentru reactoarele nucleare, se obtine din tetrafluorura, prin reducere cu calciu sau magneziu foarte pure:

UF6 +3Ca → U+ 3 CaF2

Se cunosc combinatii ale uraniului in toate starile de oxidarem de la +3 la +6. Cea mai stabila este starea de oxidare +6, dupa care urmeaza starea de oxidare +4; acestea sunt singurele stabile in solutie apoasa.
Compusii caracteristicii si UVI, in absenta apei, sunt UF6, UCl6, si UO3, iar in so;utie apoasa ionul de uranil, UO22+, cunoscut sub forma a numeroase saruri.
In solutie apoasa ionul U4+ are tendinta de a trece in ionul UO22+, dupa cum reiese din potentialul de oxidare standard, de -0,41 volti, corespunzand urmatoarei ecuatii:

Click aici pentru download