Alchimia si Isaac Newton

Cuvântul „alchimie” este cel mai adesea asociat cu vrăjitoria, o imagine fabricată în Evul Mediu, despre nişte indivizi dubioşi, care încercau să obţină, prin mijloace oculte, aur, putere şi tinereţe eternă. Cu toate astea, la data naşterii ei, în Egipt, pe la anul 300 d.C., ea era considerată o „ştiinţă a naturii”, o bază de cercetare a unor cunoştinţe medicale şi chimice. Abia în mileniul întunecat, după anul 1000, alchimia a fost considerată o preocupare vrăjitorească, şi aşa a rămas oficial până astăzi, deşi ştiinţa actuală îi datorează primele experimente chimice importante, realizate în laborator.
Oamenii au folosit din cele mai vechi timpuri unele practici în care se petreceau fenomene chimice, fără a înţelege reacţiile care aveau loc: acrirea laptelui, fermentaţia mustului în vin şi apoi a acestuia în oţet. Vopselele extrase din unele plante şi folosirea lor la colorarea fibrelor de bumbac sau lână şi tăbăcirea pieilor a fost a doua etapă importantă, alta fiind extragerea metalelor din minereuri.
În principiu, orice descoperire şi orice invenţie trec, în mod inevitabil, prin trei judecăţi de opinie preconcepute: 1. E imposibil (se spune), e împotriva naturii. 2. E o descoperire banală, fără viitor. 3. E depăşită – sună verdictul, în cazurile de excepţie, când descoperirea e recunoscută de către oamenii de ştiinţă.

Click aici pentru download